• Cromoendoscopia digestivă • Disfagia • pH-metria esofagiană computerizată • 
• Manometria gastrică • Electrogastrografia • Imagini • Scheme terapeutice • 
• Termeni endoscopici • Transformarea malignă a ulcerului gastric • 
• Evoluţia endoscopică a ulcerului gastric • Scurt istoric al videoendoscopiei cu capsulă •
• Factori etio-patogenici în colonul iritabil • Tratamentul colonului iritabil •
• Tubul digestiv, litiaza şi infecţia urinară •

Datorită turnover-ului epitelial rapid şi deci riscului mare de apariţie al mutaţiilor şi atipiilor celulare, ulcerul gastric benign se poate maligniza în oricare din cele trei etape evolutive (A-acute, H-healing şi S-scarring).

Fie la nivelul marginilor, fie al bazei craterului, poate lua naştere un cuib de celule atipice care iniţial prezintă un timp de dublare mai mic decât al celulelor epiteliale normale, fiind acoperite de acestea iar ulterior evoluează spre unul dintre tipurile de cancer gastric incipient (I, II, III).

În faza acută apariţia clonei atipice apare la marginea craterului motiv pentru care endobiopsia se ia de la acest nivel. În faza de vindecare, remanierea epitelială şi posibil cuibul de celule maligne apare atât la marginea cât şi la nivelul bazei ulcerului. Cancerizarea este de asemenea posibilă în faza de cicatrizare (se recoltează biopsie din centrul cicatricei) precum şi după cicatrizare. Riscul cel mai mare de cancerizare îl prezintă ulcerul gastric liniar care este foarte rezistent la tratamentul antiulceros. Dacă după 4 săptămâni de tratament corect dimensiunile craterului nu se modifică se indică rezecţia chirurgicală iar piesa operatorie este atent cercetată. În cazul craterelor care şi-au redus la jumătate diametrul se continuă tratamentul încă o lună (eventual cu doze ori preparate antiulceroase mai puternice). Ulcerele care persistă după 2 luni de tratament au indicaţie chirurgicală, iar cele cicatrizate după 1-2 luni de la diagnosticare sunt supravegheate activ prin examen radiologic sau /şi endoscopic la 3, 6 şi respectiv 12 luni.

În cursul evoluţiei există mai multe cicluri de ulcerare şi respectiv cicatrizare a leziunii maligne (ciclu malign) care depind de prezenţa acidului clorhidric. S-a observat, spre exemplu, că riscul de cancer gastric este semnificativ mai redus la pacienţii cu ulcer duodenal al căror debit acid este mai mare.

Evoluţia spre un anumit tip de cancer avansat depinde de natura formei incipiente. Astfel, după un număr de cicluri maligne, tipul IIa evoluează cel mai frecvent spre tipul Borrmann I şi mai rar spre Borrmann II sau III. Tipul IIb evoluează cel mai frecvent spre Borrmann IV, iar IIc , în ordinea frecvenţei, spre Borrmann II, IV şi respectiv III.

Evoluţia naturală a cancerului gastric incipient este întreruptă de aplicarea tratamentului radical care este eficace în marea majoritate a cazurilor. Astfel, supravieţuirea la 5 ani a pacienţilor trataţi corespunzător depăşeşte 90% comparativ cu doar 15%, procent înregistrat în cazul bolnavilor cu cancer gastric avansat.

Descarcă Calendarul 2022

Psihiatrie on-line

Consultaţii şi reţete de Psihiatrie decontate de
CJAS Timiş