• Sus • Ce trebuie să ştiu despre... • Medicamente contraindicate • Regimuri •
• Sfaturi şi regimuri în boli extradigestive • Informare şi Consimţământ •

 • Cancer • Cancerul colo-rectal • Cancerul gastric • Clisma evacuatorie • Colonoscopie •
• Diverticuli si diverticuloza • "E"-uri şi aditivi alimentari • Ecografie • Gastroscopie •
• Intoleranţa la lactoză • Ligatura hemoroidală cu benzi elastice • Pancreatită •
• Polipi si polipectomie • Rectocolită ulcero-hemoragică • Un caz de cancer tratat eficient •

Clisma reprezintă o varietate de tubaj digestiv, prin care se introduc în intestinul gros (anus, rect şi mai departe în colon) diferite lichide în scop:

• evacuator:

  • evacuarea conţinutului intestinului gros,

  • pregătirea pacientului pentru intervenţii chirurgicale sau diverse examinări, paraclinice (rectoscopie, irigoscopie);

• terapeutic:

  • introducere unor medicamente,

  • alimentarea sau hidratarea pacientului.

Pregătirea clismei:

• se verifică temperatura apei sau a lichidului de clismă (spre exemplu o soluţie medicamentoasă);

• se. fixează canula la tubul iriqatorului şi se închide robinetul acestuia;

• se toarnă lichidul de clismă în irigator până ce se umple;

• se fixează irigatorul pe stativ;

• se deschide robinetul irigatorului şi se evacuează aerul lăsând să curgă prin canulă prima coloană de apă, după care robinetul sau clema se închide;

• se lubrifiază canula cu glicerină sau un alt lubrifiant pus pe o compresă de tifon;

• pe patul pe care se aşează bolnavul se aşterne o muşama pentru protecţie.

Efectuarea clismei:

• persoana care efectuează clisma sau ajutorul său, începe clisma după ce se spală pe mâini, se dezinfectează şi îşi îmbracă mănuşile de protecţie;

• cel căruia i se efectuează clisma se poate aşeza:

  • în decubit lateral stâng (culcat pe stânga) cu membrul inferior stâng întins, iar cel drept flectat;

  • în poziţie genu-pectorală (culcat pe coate şi genunchi);

  • dacă bolnavul este slăbit, poate fi aşezat în decubit dorsal (culcat pe spate).

• evidenţierea orificiului anal se face prin îndepărtarea feselor cu mâna stângă;

• se introduce canula prin anus în rect cu mâna activă, cu vârful îndreptat înainte (în direcţia vezicii urinare);

• după ce vârful canulei a trecut prin sfincterul anal, se modifică direcţia canulei ridicând extremitatea externă şi îndreptând vârful în axul ampulei rectale, apoi aceasta se introduce pe o distanţă de aproximativ 10-12 cm;

• când canula întâmpină rezistenţă, se retrage câţiva cm sau se dă drumul apei din irigator, manevră care poate permite înaintarea canulei atât prin întinderea şi lărgirea rectului, cât şi prin dizolvarea şi dislocarea materiilor fecale;

• se deschide robinetul, clema sau pensa care opreşte scurgerea lichidului din irigator şi se reglează viteza de scurgere prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra pacientului;

• în timp ce lichidul de clismă se scurge din irigator, pacientul respiră adânc şi îşi relaxează musculatura abdominală, încercând să reţină soluţia aproximativ 10-15 minute;

• când se bănuieşte că în faţa canulei se aşează schibale ("dopuri" de materii fecale întărite), se va ridica irigatorul care va duce la creşterea presiunii de scurgere, restabilind curgerea normală;

• când apar dureri (crampe intestinale), se opreşte curentul de apă câteva minute până ce musculatura colonului se relaxează şi cedează durerile;

• se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere, pentru a evita pătrunderea aerului în intestin;

• se extrage canula din rect şi se aşează într-o pungă etanşă, tăviţa renală sau în rezervorul irigatorului;

• pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai mare, pacientul îşi schimbă poziţia din decubit lateral stâng, în decubit drept, apoi în decubit dorsal.

Descarcă Calendarul 2022

Psihiatrie on-line

Consultaţii şi reţete de Psihiatrie decontate de
CJAS Timiş